Eu scriu cu-n trandafir în mână

Şi scriu cu-n trandafir în mână, pentru adevărata de până acum Iubire a vieții Mele.

Ce-o voi purta spre nemurire, 
 Într-o caleașcă de nuiele,

Pe floarea unui fir de Mai, 
Cântându-I cald spre suflețel,

Ademenind-O chiar nițel 
Să mai petreacă-un pic de vreme,

Să mă mai lase să-I șoptesc,

Să-i dreg Ei ostenitu-i trup,

Din a Ei buze să mă-nfrupt,

S-O mai sfințesc, S-O-ntineresc, 

să O cinstesc cu o căpşună,
Să-I tot exclam că e nebună,
Să O mânjesc cu Har divin,
Să ştie că Eu O sus-ţin
Şi că-I vreau binele din lume,
Şi, măi prinţeso, pe-al Tău nume...
Dar ŞŞŞHHH, căci nimeni n-a să ştie
Când Eu plin de lumină-n buză,
Te-oi săruta pe pălărie,
Şi M-oi preface în meduză,
Să sug din tine ce nu-Ţi place...
Şi scriu cu-n trandafir în mână,
Chiar de afară e furtună
Şi picură cu mii de ace.
În sufletu-Ţi picant de tandru,
Pe pajiştea inimii Tale,
Pe câmpul sufletului Tău,
Aici voiesc să fie pace...
Să fie pace între oameni.
Specific: şi-ntre dobitoace.