Și totu-i datorită Ție, fetițo,
Sfântă poezie!
Și cum îmi ceri Tu a rescrie, cuvinte zeci,
Sau chiar o mie, pentru-a cânta iubirea Mea,
Și viața Mea, și dragostea...
Eterna rimă-i un doi trei, un doi, un doi...
Suntem sau nu mai suntem Noi?
Ce întrebare? Prea stupidă...
Oricum vom fi făr' de iubire nu.
Acest volum, șukar cum e,
să știi că Ție aparține.
La revederea Ta cu bine!
No comments:
Post a Comment