Și am crezut
Că nebunia celui negru,
Așa cum a fost scris să fie,
Mă va lăsa fără suflare,
Fără de astă poezie.
Îți mulțumesc Ție, iubito,
Că Mi-ai păstrat flacăra vie!
Îți mulțumesc! Da, Alexandro!
Căci Tu ești a Mea nebunie.
Un mulțumesc e prea un pic,
Ca să-mi exprim recunoștința.
Te rog să șezi acum un pic,
Ca să Îți spun ce vrea
Voința!
Ea te vrea bine, sănătoasă,
Din ce și tot mai și frumoasă,
Curată tot așa cum ești,
Cu suflet desprins din povești,
Și printre rânduri să citești
Că Te iubesc!
Și știu că și Tu Mă iubești
No comments:
Post a Comment